Mănăstirea Antonești reprezintă una dintre cele mai frumoase și semnificative așezări monahale de pe Valea Argeșului, situată în comuna Corbeni, la aproximativ 20 de kilometri nord de Curtea de Argeș, în imediata apropiere a Barajului Vidraru și a traseului montanTransfăgărășan. Poziționarea sa într-un cadru natural deosebit îi conferă nu doar valoare estetică, ci și un profund caracter spiritual, devenind un important punct de pelerinaj pentru credincioșii care străbat această zonă.
Istoria mănăstirii este strâns legată de personalitatea Mareșalului Ion Antonescu, conducătorul statului român în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În vara anului 1941, la scurt timp după intrarea României în conflict, o viitură devastatoare s-a abătut asupra Văii Superioare a Argeșului, distrugând complet un sat din comuna Corbeni. În fața acestei tragedii, generalul Ion Antonescu a decis reconstruirea integrală a localității pentru familiile sinistrate, noul sat primind numele de Antonești, în semn de recunoștință față de sprijinul acordat.
În contextul refacerii comunității, viața religioasă a ocupat un loc central. Comunitatea ortodoxă locală a inițiat construirea unei biserici, iar terenul necesar a fost donat de Gheorghe Erbașu. Lucrările au început în august 1943, însă, din cauza condițiilor istorice dificile și a vitregiilor vremii, edificiul a rămas neterminat și a intrat, pentru o perioadă, în paragină.
Renașterea spirituală a acestui loc s-a produs abia în anul 1994, când, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, biserica a primit statutul de mănăstire. Între anii 1995 și 2004, s-au desfășurat ample lucrări de consolidare, restaurare, tencuire și pictare, finalizate prin sfințirea solemnă din 24 iunie 2004, în ziua praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Hramul mănăstirii, „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, oferă o cheie teologică profundă pentru înțelegerea misiunii acestui așezământ monahal, întrucât Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ultimul proroc al Vechiului Testament și Înaintemergătorul Mântuitorului, simbol al pocăinței, al curăției și al pregătirii sufletești pentru întâlnirea cu Hristos. Alegerea acestui hram exprimă chemarea continuă la înnoire spirituală, la smerenie și la trăire autentică a credinței.
Procesul de refacere a bisericii și transformarea ei în mănăstire reflectă, la nivel simbolic, ideea de renaștere duhovnicească, deoarece, după o perioadă de ruină și abandon, lăcașul a fost readus la viață, asemenea sufletului care, prin pocăință și rugăciune, își recapătă lumina harului divin.
În completarea complexului monahal, între anii 2000 și 2004 a fost construit un corp de chilii, la baza căruia a fost amenajat un paraclis închinat Sfântului și Dreptului Iov, model al răbdării și al statorniciei în credință, ceea ce accentuează dimensiunea ascetică a vieții monahale, în care încercările și suferința sunt transformate în mijloace de apropiere de Dumnezeu.
Mănăstirea Antonești nu este doar un monument arhitectural sau un reper turistic al Văii Argeșului, ci un spațiu sacru al memoriei, al compasiunii și al renașterii spirituale, întemeiat pe suferința unei comunități lovite de tragedie și transformat într-un loc al speranței și al rugăciunii, păstrând vie legătura dintre istorie, credință și identitate națională, rămânând, prin hramul său și prin viața monahală care se desfășoară aici, un simbol al biruinței credinței asupra încercărilor vremii.
Sursa: Dr.Teolog Stelian Gomboș