Concediul de odihnă face parte, potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, din categoria drepturilor garantate tuturor salariaților, care se acordă, de regulă, pentru refacerea capacității de muncă în urma activității prestate în cursul unui an calendaristic, neputând face obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
În acest context, ITM Argeș aduce precizări legate de durata și programarea concediului de odihnă, precum și de situațiile de întrerupere. Vi le prezentăm mai jos.
Durata concediului de odihnă
Norma generală care reglementează condițiile de acordare a concediului de odihnă anual este Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, care, la art. 145, instituie o durată minimă a acestui drept de 20 de zile lucrătoare, durata efectivă, fiind însă stabilită în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile.
Prin excepție, legiuitorul a prevăzut și posibilitatea unui concediu de odihnă suplimentar, care se adaugă deci la cel de bază, durata minimă a acestuia fiind 3 zile lucrătoare, durata efectivă, fiind însă stabilită prin negociere ori printr-o reglementare specială. Categoriile de salariați care beneficiază de acest drept sunt: cei care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap, tinerii în vârstă de până la 18 ani și salariatele care urmează o procedură de fertilizare „in vitro„.
Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.
La stabilirea duratei concediului de odihnă anual se consideră perioade de activitate prestată și cele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor, precum și cea de absenţă de la locul de muncă în condiţiile art. 152^2 din Cod.
Situații de întrerupere
În situaţia în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situaţia de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate.
Programarea concediului de odihnă
În scopul efectuării, concediul de odihnă trebuie să fie programat. Programarea poate fi colectivă sau individuală, se face, la sfârșitul anului calendaristic curent, de către angajator cu consultarea, după caz, a sindicatului/reprezentanților salariaților ori a salariatului.
Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat. În situatia în care, din motive justificate, salariatul nu are posibilitatea de a efectua, integral sau partial, concediul de odihnă aferent anului calendaristic respectiv, el are dreptul de a primi zilele libere neacordate într-o perioadă de 18 luni. Concediul de odihnă neefectuat este repartizat începând cu anul următor celui care a generat dreptul la repaus.
Compensare în bani
Singura situație în care este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este reprezentată de încetarea contractului individual de muncă, indiferent de motiv, fie din voința unilaterală a salariatului, fie din voința unilaterală a angajatorului, fie prin acordul de voință al ambelor părți. Angajatorul este obligat să plătească toate zilele de concediu de odihnă neefectuate, proporțional cu perioada lucrată.
Sursa: https://jurnaluldearges.ro/itm-arges-reguli-privind-concediul-de-odihna-cum-se-acorda-432016/