Academicianul Eugeniu Gh. Proca s-a născut pe 12 ianuarie 1927, la Godeni, județul Argeș. A fost fondatorul Societății Române de Urologie, efectuând primele transplanturi renale din România.
A urmat Liceul Teoretic „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel si Facultatea de Medicină Generală din București.
În perioada 1951-1953, a fost medic consultant chirurg la Serviciul de Chirurgie al Spitalului Unificat Comănești, jud. Bacău.
A participat alături de prof. Th. Burghele la efectuarea primelor hepatectomii majore reglate din România.
Deși a ales urologia ca specialitate și a contribuit decisiv la întemeierea urologiei moderne românești, profesorul Proca și-a desfãșurat activitatea în cadrul mai larg al chirurgiei generale.
A fost membru în Comitetul de organizare a Congresului Național de Chirurgie, secretarul comitetului de organizare a Congresului Național de Chirurgie și secretar general al Congresului Național de Chirurgie.
Personalitatea profesorului Proca a fost atât de complexă, încât poate fi evocată nu numai de specialiștii în urologie, profesie căreia i-a dedicat întreaga viată, ci și de mulți alții, din domenii pe care prof. Proca le-a influențat decisiv, lăsându-și amprenta asupra medicinei românești în ansamblu.
A încetat din viață pe 7 martie 2004, la București.