Bruma tare subţire a şanselor prinderii din urmă pe turnantă a fazei play-off s-a risipit pentru Farul lui Gheorghe Hagi la antepenultima încercare pe terenul neutru oarecare al Mioveniului, înconjurat de nămeţi, încâtpentru prima dată în urma glisării dinspre FC Viitorul la vechea denumire reactivată au sfârşit constănţenii a cupla ediţii succesive fără calificări în grupa I valorică 1-6 a SuperLigii .
Aspect semnificativ şi meritând punctat.
Căci cât se poate de sugestive privitor la realităţile perfide din România suntdificultăţile nerezonabile pentru un investitor autentic cu un veritabil har fotbalistic şi care cu multă transpiraţie strângea în străinătate cu truda muncii sale zestrea sădită apoi la temelie dobrogeană într-un fenomen altfel „de partid şi de stat” şi nu privat al sportului în unsprezece autohton.
Unul nesănătos sub masca „profesionismului”.
Gheorghe Hagi înhămându-se astfel luptei cu morile de vânt iar evaporarea în cele din urmă a denumirii „Viitorul” din sfera Ligii I dovedind că„nimeni nu-i profet în ţara lui” . Nici măcar un marcator atât în Serie A cât şi La Liga, „mundialist” sfertfinalist.
„Sistemul de partid şi de stat” la putere în Carpaţi cerându-şi ofranda pe post de malaxor al investiţiilor private rezultând inclusiv din importul altruist de capital în slujba fotbalului,
Acestinteresat şi osificat al „sistemului” – căpuşat de pseudo „oameni de fotbal” mai degrabă „de carton” în căpătuiala lor în tranziţia frauduloasă postdecembristă cât nu strângeau în generaţii industriaşi sadea în economii de piaţă reale ale străinătăţii – nefiind nicidecum teren fertil pentru investiţii curate şi pure din salarizări în fotbalul profesionist al altora dar vărsate cu suflet în cel românesc.
Iar stingerea Farului şi-n 2026 hăt nicăieri la Mioveni e cât se poate de ilustrativă pentru caznele ex-„tricolorului” investitor al propriei sudori fotbalistice în Dobrogea natală ca import de capital într-un sport rege intern „privatizat original”.
Într-un spectru mai larg al discuţiei simptomatică fiind pentru fotbalul românesc ilustrarea cu nămeţi pe margine şi nici 4.000 de suflete în tribunele „neutrului” Mioveni a revederii unor centre laureate „pepinieră” ale sportului în 11 carpatin, cel argeşean respectiv constănţean, întâlnindu-se aşadar pe o arenă oarecare în condiţiile în care capitalele de judeţ în care Dobrin şi Hagi ridicau spectatorii în picioare plâng după stadioane.
Nici măcar Messi ori Ronaldo nectitorind arene în localităţile de baştină, darmite Hagi, care n-a cucerit totuşi distincţiile latinilor din vremuri recente net mai îmbelşugate ale profitului fotbalistic.
Încât n-avea cum să ridice tot Hagi şi-un stadion în Tomis, exemplar fiind cel posibil a fi construit în limitele investiţiilor curat cinstite pe care le repatria.
Temelie pe careFC Viitorul se avânta cucerind inclusivtitlul naţional în 2017 după ce încheia cu 4 puncte avans prima fază tur-retur a sezonului regulat, adăpost graţie căruia rezista asaltului final în play-off al trupei becaliene, cea alimentată nici măcar din gologani de stână, cu meritele lor incontestabile, ci… „latifundiari” pe relaţia cu „Apărarea” patriei.
La vremea aceea, acum 9 ani, constituia un triumf al fotbalului în forma sa cea mai curată cu putinţă într-un fenomen românesc măcar îndoielnic, însă realmentecât… viitor şi putea avea cu adevărat FC Viitorul tocmai în acest fenomen românesc măcar îndoielnic!?
Răspunsul fiind adus de curenţi potrivnici inclusiv dinspre Dâmboviţa în nici măcar acea marjă de timp a „socialismului ştiinţific” – cincinalul, ultima participare a Viitorului sfârşind pe13 în sezonul regulat 2020-21 , după un prim recul ulterior titlului, pe 5 în 2018 şi 2019 la finele returului, pe 7 în 2020 fără calificarea în play-off.
A doua ratare consecutivă, de pe un loc şi mai modest, 13 în 2021, echivalând glisării dinspre FC Viitorul către Farul, reaprins sezoane în şir în play-off, calificat fiind de pe locul 5 în 2022, chiar primul în 2023 şi din nou de pe cinci în urmă du doi ani.
Însă ceea ce nu mai reuşea FC Viitorul în 2020 şi 2021, ani de mare încercare… planetară, n-a mai izbutit nici Farul în martie trecut şi duminică între nămeţii „Orăşenescului” argeşean.
Unde, neşansa constănţenilor – daţi de Hagi în acest sezon pe mâna lui Ianis Zicu, în cale stătea tocmai trupa cel mai bine plasată pentru prinderea locului 6, ultimul de calificare în play-off, CFC Argeş, care a reactivat cu titlu suficient un marcator lusitan şi a instituit apoi „pentru a avea poligon de tăvălire la trecerea timpului.
Iar cu un număr dublu de străini titulari şi cu un căpitan iertat de central de eliminare, unul şi acelaşi căpitan co-autor ulterior al unicului gol decisiv al lusitanului Matos, alb-violeţii nou-promovaţi ai Piteştiului au confirmat că Farul luminase prea târziu învingând după Anul Nou trupele de podium Universitatea Craiova şi Rapid.
Astfel scriindu-se reeditarea ratării de către constănţeni tot în două ediţii la rând a intrării în play-off-ul 1-6, aşadar între nămeţii oarecărui „Orăşenesc” neutru şi-n faţa a vreo patru mii de suflete, oglindire a topiriizăpezilor de altădată de pe axa Piteşti – Constanţa, una cândva curea forte de transmisie spre „tricolor”, tricolor de turnee finale.
Iar Hagi le-a cam văzut într-adevăr pe toate dar inevitabil le poate şi trăi pe pielea lui pe mai toate ca investitor privat în „tranziţia originală”, risc major.
Fără a mai pune la socoteală investiţia stufletească, riscantă din plin şi-aceasta la înmulţirea „ridurilor” inimii pe tavă.
Încât, la o nouă aniversare ca sexagenar, ex-căpitanul României ar şi putea întreba ce i-au adus ultimii zece ani.
Căciîn 2016, la încheierea abia întâiului sezon regulat în pe-atunci noul format şi cu grupe valorice, FC Viitorul se situa pe 4 , calificându-se aşadar în primul play-off din istoricul Ligii 1.
Drept spectaculos salt după ce spre vara lui 2015 scăpa de pe locul 11 ediţiei finale a elitei fără grupe valorice, ediţie la finele căreia erau retrogradate 6 formaţii tocmai în vederea relansării noului format.
Încât, în termeni comparativi faţă de acel loc 4 de calificare în play-off în 2016, actuala ieşire din cursă încă de la antepenultimul hop dar de pe ultima poziţie, 11, dintre echipele care mai trag speranţă la prinderea grupei I valorice, aduce a paşi înapoi.
Cu unul în plus în contextul în care aşadar Farul nu se califica nici anul trecut, de pe 10.
Însă, raportat la contextul general şi circumstanţele mereu… „originale” ale tranziţiei postdecembriste către căpătuiala cât mai urgentă pe filiera banilor cât mai uşor „făcuţi”, definirea exactă a traiectoriei Viitorului metamorfozat în Farul e dată de lupta cu morile de vânt.
Putând fi investiţiile importate din „fotbalul mare” în cel autohton oricât de autentice din partea celui de-al doilea cel mai adesea selecţionat în „tricolor” din istorie, căci „sistemul de partid şi de stat” şi-a schimbat doar blana dar năravul ba, erupând continuu prin toţi porii la ditamai rezervorul nesecat de cadre „la bucate” ale pseudo politicii căpuşând interesat postdecembrist şi sportul rege carpatin.
Artificiu subestimat şi firesc de un suflet de fotbalist în calculele sale de tipul celor deprinse cu anii prin sportul profesionist străin mai aşezat.
Dar dacă ar arunca însă Hagi o privire spre celelalte protagoniste ale acelei prime calificări în play-off-ul scenei întâi, din martie 2016, când Viitorul îşi făcea loc de pe 4, va constata că jumătate nici nu mai fiinţează, nici Astra şi Pandurii Lignitul, pătrunse atunci de pe podium, nici ASA 2013, cât despre FCSB, era devansată tocmai de „Câinii roşii”.
Şi mai hibridizaţi în plus între timp.
Care va să zică, lăsând la o parte spălarea şi-n play-off a fraudelor latifundiare, nimic altceva n-a rezistat în sextet deceniului tocmai scurs, ba chiar nici măcar respectiva spălătură n-ar mai avea trecere în 2026 spre play-off.
Nu pe post de consolare pentru Gheorghe Hagi, dar drept constatare că în special în România nu-i pentru cine se pregăteşte, fie şi la Luceafărul, ci pentru cine se nimereşte ori potriveşte ca o mânuşă stilului „original” de operare mufat sistemului „de partid şi de stat”.
Stat darnic plătitor contractual de exemplu tocmai unui pseudoinvestitor şi pseudo „om de fotbal” contracandidat Farului ca aspirant la play-off, Iftime pe numele său din nordul Moldovei, drept o altă ilustrată oglinditoare a atâtor pale şi pale ale morilor de vânt, drept altă sugestie a gradului de înclinare a terenului „de luptă” doar spre o anumită poartă.
Ceea ce şi poate contura caracteristica identitară esenţială a fostului căpitan al României, aceea de ales, unul dintre rarii, rari aleşi ai fotbalului de pe la noi.
Ales care şi dacă ar fi înfăptuit totul ca la carte, şi nu şi cu greşelile inerent omeneşti, şi tot n-ar fi devenit forţa visată de reprezentare a SuperLigii României în eurocupe, iar asta tocmai pentru că, într-un „sistem de partid şi de stat” mereu realimentat în favoarea acelui, nici pe departe nu depinde totul doar de investitorul privat autentic.
* Clasamentul la zi şi programul etapelor 28-29, penultima în SuperLiga, pe coloana rezultatelor secţiunii Fotbal în Sporttim. Doar UTA, Oţelul, FC Botoşani şi ipotetic FCSB mai deţin şanse matematice de prindere a locului 6, consolidat de CFC Argeş.
Farul a început în Argeş în unsprezecele Munteanu – Sîrbu, Ţîru, Gustavo, Pellegrini – Vînă, Dican, Radaslavescu – Işfan, Alibec – cpt., Ganea.
Sursa: https://sporttim.ro/fotbal/hagi-si-farul-sugestii-ilustrative