Cu ocazia celebrării Zilei de 8 Martie aducem un omagiu eleganței, grației și inteligenței feminine, prezentându-vă o personalitate culturală de excepție– principesa Martha Bibescu.
Născută pe 28 ianuarie 1886, la București, ea a fost fiica Smarandei Mavrocordat și a omului politic, Ion Lahovary , care de-a lungul timpului, a deținut mai multe portofolii – ministru plenipotențiar al României la Paris, ministru Afacerilor Externe și președinte al Senatului. Unchiul Marthei, Alexandru Lahovari, a deținut importante funcții de demnitate publică: ministru al Justiției, ministru al Agriculturii, Industriei și Comerțului și ministru al Afacerilor Externe. Așadar, MarthaLahovary făcea parte din una dintre cele mai vechi și renumite familii românești, cu o bogată tradiție în plan politic, diplomatic și cultural.
Potrivit rangului şi uzanţelor vremii, Marthaşi-a desăvârşit formaţia intelectuală cu ajutorul profesorilor particulari şi al guvernantelor, continuându-şi pregătirea la o mănăstire din Belgia.
În anul 1893, odată cu venirea în România, principesa Maria, viitoarea regină a României, a făcut cunoștință cu Martha, care atunci avea 7 ani. De la început, Maria s-a atașat de ea. Iată cum o descrie acesta în volumul „Povestea vieții mele“:
„Martha intrase în viață înțeleaptă de la început și plină de știință. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiță, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferență de zece ani. […] O însuflețea tot ce era măreț în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate o vrăjeau pe mica fetiță cu ochi căprui, cu minte ageră și cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată și de învioratoare, iar adorația ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de ființă tânără. […] Ca toți Lahovareștii era un soi de enciclopedie chiar la vârsta ei fragedă, și avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic și nici nu se înșela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În ea nu era nimic naiv, ochii erau pânditori și mintea mereu în lucrare.“
Devine prințesă prin căsătoria cu George Valentin Bibescu
Zestrea aristocratică moştenită la naştere a fost completată prin căsătoria ei, la doar 16 ani, cu prinţul George Valentin Bibescu , nepot de frate al domnitorului Țării Românești, Gheorghe Bibescu. Astfel, în anul 1905 , în urma încheierii căsătoriei Martha devine prințesă. intrând într-o familie princiară, din care mai făceau parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte – mama prințului George Bibescu – Henriette de Caraman-Chimay, fiind nepoata lui Napoleon I.
Având o educație aleasă și cunoscând mai multe limbi străine, Martha Bibescu s-a implicat activ, încă din tinerețe, în viața politică românească, găzduind, împreună cu soțul ei, prințul George Valentin Bibescu, în Palatul Mogoșoaia, reședința lor, numeroase evenimente diplomatice sau culturale, la care au participat: Regele Carol I al României, Winston Churchill, Regele României, Ferdinand I și Regina Maria, Charles de Gaulle, Marcel Proust, Nicolae Iorga, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, August von Mackensen ș.a. „Încetul cu încetul, Martha aduce în jurul ei persoane de talent și de mare renume. Mintea ei ageră descoperă orice îi poate fi de folos din punct de vedere social. Primește persoane regale, diplomați, oameni politici, artiști, scriitori, savanți și aristocrați. Călătorește în multe țări și musafirii ei sunt întotdeauna dintre cei mai aleși și cu vază.“ (afirma Regina Maria a României în volumul autobiografic „Jurnalul vieții mele“)
O scriitoare talentată, premiată de două ori de Academia Franceză
Romancieră, poetă, eseistă şi memorialistă de expresie română şi franceză, Martha Bibescu, a scris de-a lungul vieţii sale 40 de cărţi, numeroase articole pentru reviste culturale de prestigiu, din ţară şi din străinătate, a fost invitată la importante evenimente și emisiuni culturale (interviuri la Radiodifuziunea Română sau Ora Culturii Franceze), a dus o intensă viaţă literară şi mondenă.
Opera sa cuprinde romane de inspiraţie autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalităţi din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondenţă, o serie de biografii istorice (semnate în parte, sub pseudonimul Lucile Decaux).
Scris în urma unei călătorii în Persia și în Egipt, unde soțul, George Valentin Bibescu (nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu), primește o însărcinare diplomatică, „Les Huit Paradis/ Cele opt paradisuri“, romanul său de debut a fost publicat în 1908, la Paris, în limba franceză. Cartea a avut un succes răsunător în Franța, iar tânăra prințesă Martha Bibescu la numai 22 de ani a fost distinsă cu Premiul Academiei Franceze, fapt ceea ce a propulsat-o în rândul elitei intelectuale ale Europei acelor vremuri. Iată ce afirma, la acel moment, Regina Maria: „Martha a ajuns una dintre cele mai vestite și prețuite scriitoare, o scriitoare apreciată de criticii cei mai critici. Cunoștința limbii franceze e la ea desăvârșită, stilul ei e de o migăloasă și minunată dibăcie, descrierile bogate și pline de poezie.“ (din „Jurnalul vieții mele“, de Maria, Regină a României).
Dintre scrierile sale, cele mai representative, enumerăm : romanul „Papagalul verde“ ( 1924 ), biografiile istorice „O dragoste tandră a lui Napoleon: Maria Walewska“ ( 1936 ) şi „Alexandru Asiaticul“ ( 1912 ), paginile de memorialistică din „La bal cu Marcel Proust“ ( 1928 ) şi „Povestea unei prietenii: corespondenţa mea cu abatele Mugnier (1951, 1955, 1957)“.
Ca o confirmare a talentului său literar, în 1923, la publicarea volumului „Isvoru, Le Pays de Saules”/”Izvor, țara sălciilor“ (unde surprinde un tablou idilic al vieții din România), Martha Bibescu primeşte, pentru a doua oară, Premiul Academiei Franceze. În anul 1954, Academia Franceză îi conferă Marele Premiu de Literatură pentru întreaga sa operă, iar în 1955, devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles , în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles . Șapte ani mai târziu, în 1962, primește din partea statului francez medalia Legiunea de Onoare, iar în 1963, este desemnată consilier al președintelui francez, Charles de Gaulle, în problema românească, un act de recunoaștere publică a eforturilor ei de necontestat pentru țara sa natală.
Dintre operele literare scrise de prințesa Martha Bibescu, regăsim în Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș: „Les Huit Paradis/ Cele opt paradisuri“, publicat în 1908, la Paris, în limba franceză; „Lettres d’une fille de Napoléon (Fontainebleau et Windsor) 1853-1859“/ „Scrisori de la o fiică a lui Napoleon (Fontainebleau și Windsor) 1853-1859“, publicat la Paris, în Editura Ernest Flammarion Ếditeur, în 1933; „Au bal avec Marcel Proust“/ „La bal cu Marcel Proust“ publicat la Paris, în Editura Librairie Gallimard, în 1928; „Martha Bibescu. Jurnal politic.1939-1941“, publicat în limba română, în București, la Editura Politică, 1979 și „Două portrete. Ferdinand al României și Anatole France“, publicat în limba română, în București, la Editura „Cultura Națională“, 1930, acesta din urmă fiind un volum bibliofil de lux, tipărit pe hârtie velină vărgată ce debutează cu o litografie originală ce înfățișează portretul Marthei Bibescu. Litografia, realizată de pictorul și graficianul Jean Al. Steriadi este protejată de o foiță de pergamin.
Femeie elegantă, cu o inteligență strălucitoare, scriitoare și diplomată desăvârșită, ce a susținut tot timpul cauza românească, prințesa Martha Bibescu s-a remarcat, prin întreaga sa activitate, ca una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene ale secolului al- XX -lea.
Gabriela Tomescu
Colecții Speciale
Biblioteca județeană „Dinicu Golescu“ Argeș